Unirea Romaniei cu Bulgaria si Ungaria un proiect ratat

Unirea Bulgariei, dar si a Ungariei cu Romania, au fost doua proiecte ratate, dar intens negociate, ce nu sunt astazi cunoscute publicului larg.
Dupa infrangerea Imperiului Otoman in 1877, de catre armatele romane si ruse, un prim efect a fost recunoasterea independentei Romaniei un an mai tarziu in 1878, dar si aparitia ca entitate statala pe harta Europei dupa mai multe secole a unui stat bulgaresc, si anume, Principatul Autonom al Bulgariei.
Datorita faptului ca Principatul Bulgar era un stat tanar, si aflat intr-o zona foarte instabila din punct de vedere politic,atat extern dar si intern, bulgarii au venit la Bucuresti cu o propunere soc, o confederatie Romano-Bulgara cu capitala la Bucuresti si sub conducerea lui Carol I. Timp de mai bine de un an, intre 1886 si 1887, s-au purtat negocieri intense in privinta unirii Romaniei cu Bulgariei, negocieri ce ajunsesera aproape la final, dar in 15 iunie 1887, acestea au fost abandonate la insistenta Rusiei, care astfel isi vedea amenintata pozitia la gurile Dunarii, amenintand Romania si Bulgaria cu ocupatia militara daca nu renunta la proiect. In urma acestui santaj, Bulgaria ofera tronul printului Ferdinand de Saxa-Gotha, si abandoneaza proiectul de formare practic a unui urmas a Imperiului Vlaho-Bulgar.

Un alt proiect de unire a Romaniei cu un stat vecin, este cel de unire cu Ungaria.
Propunerea a venit tot din afara Romaniei, de aceasta data de la Budapesta, care dorea o unire dinastica sub conducerea fie a Regelui Ferdinand, fie a lui Carol al II-lea, odata cu urcarea acestuia pe tronul Romaniei.

Aceasta propunere a Ungariei venea in anul 1919, cand Ungaria se afla intr-o pozitie grea, cea de stat invins in urma primului razboi mondial, cu teritoriul redus la o treime si cu o economie la pamant.
Dupa ce in august 1919 armata romana ocupa Budapesta, elita maghiara solicita regelui Ferdinand sa primeasca coroana Ungariei si sa fie incoronat si la Budapesta, dupa modelul Austro-Ungar, unde locul Austriei sa fie luat de catre Romania.
Initial, lui Ferdinand i-a suras ideea unei monarhii dualiste, dar la presiunile liberalilor si in special a lui Ion I.C. Bratianu, care se temea ca ungurii vor primii diverse privilegii in noul stat, si practic unirea din 1918 care inca nu era inca cinentata  va fi lovita de nulitate, regale Fredinand a renuntat, cu toate ca partea maghiara a insistat cu propunerea pana in anul 1926, sperand ca poate acest proiect se va realiza odata cu urcarea pe tron a regelui Carol al II-lea.
Daca aceste doua proiecte se realizau altfel ar fi aratat harta Europei de astazi, iara sub conducerea Bucurestului s-ar fi aflat un teritoriu comparabil cu cel pe care il stapanea regale dac Burebista.