Un plan mai putin cunoscut, o Uniune Europeana de dupa Primul Razboi Mondial

Un plan mai putin cunoscut, despre realizarea unui super stat european, a fost elaborat de catre germani, imediat dupa terminarea primului razboi mondial, la inceputul anilor 1920. Poate fi unita Europa intr-un suprastat? Bineinteles, s-a incercat de-a lungul istoriei acest lucru si nu doar o data prin folosirea fortei, insa fara prea multi sorti de izbanda. Actuala UE, care a crescut din Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, nu a fost prima astfel de propunere a vesticilor cu privire la viitorul batranului continent. Iata care era planul unor germani la inceputul secolului XX pentru a preveni conflictele viitoare din Europa, plan propus la scurt timp dupa sfarsitul primului razboi mondial. Continentul european ar fi urmat sa fie unit intr-un stat unitar, guvernat de la Viena, redenumit Unionshauptstadt Sankt Stephan (Union Capital St. Stephen). In aceasta Uniune nu ar fi existat loc pentru statele membre „traditionale”, afilieri lingvistice, etnice sau religioase.

Uniunea Europeană propusa in anii 20 ar fi exclus Scandinavia, Irlanda, Marea Britanie, Spania, Portugalia, majoritatea Italiei, care ar fi fost transformata intr-un stat papal si Imperiul Rus. De asemenea, ar fi ramas independente Bulgaria, Grecia, inclusiv Sicilia si varful sudic

 al Italiei si un stat sarbo-albanez. Cele trei puncte de intrare in Marea Mediterană urmau sa fie transformate in zone neutre: Suez, Gibraltar-Ceuta si Constantinopol, inclusiv Dardanele. Palestina ar fi devenit un stat Ebraic. Asociata planului, o hartă din 1920, in limba germana, ne prezinta o noua Europa in care se va trai in pace si armonie (Das neue Europa mit dem daurenden Frieden), prin intermediul unificarii politice a Europei (Die Unionisierung Mitteleuropas).

Aceasta harta a Europei a fost imprimanta la Viena. Ea avea atasata si o brosură de 24 de pagini in care erau explicate toate aceste transformari ale continentului european. Brosura era o critica a Tratatului de la Versailles, recent incheiat, pe care autorii hartii il considerau un obstacol in calea pacii durabile. In proiectul sau, autorul declara: „Statele nationale sunt cu totul rupte, dar daca s-ar uni sub un singur acoperis, in care ura rasiala sa nu mai predomine ca inainte, iar dragostea oamenilor sa castige, fiecare va trai in fericire”.

In ciuda divizarii deliberate in 24 de cantoane, Uniunea Europeană din 1920 ar fi recunoscut patru natiuni constituente: latinii, germanii, slavii si maghiarii. Primele trei dintre acestea urmau să fie subdivizate in mai multe popoare. Fiecare canton includea oameni din cel putin doua natiuni. Mai departe, in brosura, se propune ca, coloniile fostelor state care alcatuiesc acum Uniunea sa fie administrate in comun. Sa existe un presedintele al Uniunii ales odata la trei ani, iar presedintia sa se roteasca intre cele patru natiuni recunoscute de Uniune. Toate persoanele cu varsta de peste 20 de ani ar avea drept de vot, cu exceptia femeilor casatorite. Esperanto urma sa fie limba comuna a Uniunii si sa fie folosita in scolile din intreaga Uniune pentru jumatate din timpul de predare disponibil. Limba Esperanto a fost lansata in 1887 de catre Ludovic Lazar Zamenhof (1859 – 1917) după mai bine de 10 ani de munca, pentru a servi ca limba internationala auxiliara, o a doua limba pentru fiecare. Numarul vorbitorilor de esperanto este greu de stabilit. In functie de sursa, se mentioneaza intre o jumatate de milion si cateva milioane in prezent.

sursa: cunoastelumea.ro