Scrisoarea lui Neacsu din Campulung, primul document atestat in limba romana

Scrisoarea lui Neacsu, este un text redactat, compact si unitar, cel mai vechi, cunoscut pana astazi in limba romana.
A fost redactata in anul 1521, la Camplulung Muscel, capitala de la acea vreme a Tarii Romanesti, de catre Neacsu, un negustor roman, si il avea ca destinatar pe Hans Benkner, judele de la acea vreme al Brasovului. In scrisoare, acesta ere avertizat de o iminenta invazie a turcilor ce se pregatea la sud de Dunare.
Textul scrisorii:

„Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovanomu jupan Hanaş Bengner ot Brasov mnogo zdravie ot Nécşu ot Dlagopole. (= Preainţeleptului si cinstitului, si de Dumnezeu daruitului jupan Hanaş Bengner din Brasov multa sanatate din partea lui Neacşu din Campulung, n. n.).
I pak (=si iarasi) dau stire domnie tale za (=despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu ca imparatul au esit den Sofiia, si aimintrea nu e, şi se-au dus in sus pre Dunare.
I pak sa stii domniia ta ca au venit un om de la Nicopole de miie me-au spus ca au vazut cu ochii lor ca au trecut ciale corabii ce ştii şi domniia ta pre Dunare in sus.
I pak sa ştii ca baga den toate orasele cate 50 de omin sa fie de ajutor in corabii.
I pak sa stii cumu se-au prins neşte meşter(i) den Ţarigrad cum vor treace ceale corabii la locul cela strimtul ce ştii şi domniia ta.
I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sunt megiiaş(i) şi de generemiiu Negre, cum i-au dat imparatul sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren Ţeara Rumaneasca, iara el sa treaca.
I pak sa stii domniia ta ca are frica mare si Basarab de acel lotru de Mahamet beg, mai vartos de domniile voastre.
I pak spui domniietale ca mai marele miu, de ce am inteles si eu. Eu spui domniietale iara domniiata esti inţelept si aceste cuvinte sa tii domniiata la tine, sa nu stie umin multi, si domniile vostre sa va paziti cum stiti mai bine.
I bog te veselit. Amin.”(=Şi Dumnezeu sa te bucure. Amin).

Scrisoarea a fost descoperita de catre Friedrich Stenner, in arhivele Brasovului, in anul 1894. Documentul a fost scris pe hartie,in limba romana, dar cu litere chirilice, si avea aplicata o pecete pe spate.

Dar cine erau cei mentionati in text:

Expeditorul era un anume Neacsu Lupu, numele intreg este cunoscut dintr-un document mai vechi, din 1510, in care este mentionat ca avea un proces de datorii, cu negustorii Brasoveni. Acest Neacsu , se pare ca era un negustor din Campulung, ce facea negot cu marfuri turcesti, aduse din sudul Dunarii, pentru piata din Brasov.
Destinatarul, Hans, sau Johannes Benkner, judele, sau primarul cetatii Brasovului. Conform documentelor, ocupa aceasta functie inca din 1511, dar apare mentionat si mult mai tarziu in anii 1559, cand l-a sprijinit pe diaconul Coresi sa tipareasca “Intrebarea crestineasca”. Datorita mentionarii lui Hans Benkner, la un interval asa mare de timp, putem presupune ca au fost doi, posibil tata si fiu, deoarece, mostenirea functiei tatalui, era un lucru comun in epoca.
In textul scrisorii se mai aminteste de un  “imparat” ce “au esit den Sofiia”, acesta nu este altcineva decat Soliman Magmificul, care la acea data pregatea campamia de cucerire a Ungariei, campanie ce va lua sfarsit in 1525, odata cu batalia de la Mohacs.
Soliman, obisnuia sa tina un jurnal de campanie, foarte amanuntit, si datorita acestui lucru, scrisoarea lui Neacsu poate fi datata precis, ca datand din 29-30 iunie 1521, data cand Soliman a ordonat iesirea trupelor sale din Sofia.
Mehamet-beg, era unul din oamenii de incredere ai sultanului, ce avea o mare influenta in Tara Romaneasca, instaland mai multii domni, printer care pe Mihnea cel Rau, in 1508, sip e Vladut, fiul lui Vlad Calugarul in 1510.
Un alt nume pomenit in textul scrisorii este “Basarab”, acesta este nimeni altul decat Neagoe Basarab, domnitor ce a urcat pe tron in 1512, si avea sa moara la 15 septembrie 1521, la numai 3 luni de la evenimentele relatate in scrisoare.

De remarcat este faptul ca forma limbii romane folosite in scrisoare este foarte asemanatoare celei folosite in prezent, nu mai putin de 175 din totalul de 190 de cuvinte romanesti folosite in text au origine latina, excluzand cuvintele repetate si substantivele proprii. Unele din formele incorecte se datoreaza scrierii cu litere chirilice, care are probleme cu notarea unor sunete romanesti ca î si ă.