Scaunul Electric , o metoda de executie barbara

Scaunul electric este astazi considerat ca fiind o metoda de executie barbara si cruda. Dar acest lucru nu a fost considerat la inceputul executiilor in acest mod, ci din contra. Istoria scaunului electric incepe in penultimul deceniu al secolului al XIX-lea, cand o noua dezbatere apare in societatea americana. Spanzuratoarea, metoda folosita pana in acel moment, incepuse sa fie considerata prea cruda deoarece in multe cazuri, din cauza unor calai neexperimentati, cei condamnati  mureau lent si in chinuri. Astfel, in 1887, in statul american New York, ia nastere un comitet insarcinat cu gasirea unei metode noi, mai umane, de executie. Ideea folosirii electricitatii aparuse deja dupa ce in 1881 un doctor dentist, pe nume Albert Southwick, fusese martorul mortii unui om care se electrocutase din greseala. Uimit de rapiditatea si aparenta lipsa de dureri a acestei morti, doctorul a descris scena unui prieten, sentaorul McMillan, care a vorbit cu guvernatorul statului despre ideea inlocuirii spanzuratoarei cu tehnologia moderna a electricitatii.

Desi inventarea scaunului electric este atribuita adeseori lui Thomas A. Edison, in spatele acestei inventii stau de fapt doi angajati al acestuia. Primul scaun a fost produs de doi ingineri, Harold P. Brown si Arthur Kennely. Pentru a arata letalitatea noii inventii, acestia au organizat demonstratii publice in cursul carora au ucis mai multe animale, caini si pisici, prin atragerea lor pe o placa de metal conectata la un generator de 1.000 de volti. Cuvantul „electrocutare” a aparut la aceste demonstratii pentru a desemna executiile electrice, fara a desemna – ca in zilele noastre – si mortile accidentale survenite in urma contactului cu periculosul curent electric.

Comitetul din New York a adoptat scaunul electric in 1889, iar anul urmator William Kemmler a devenit prima persoana executata pe scaunul electric. Fiind prima executie, lucrurile nu au decurs atat de repede precum se astepta toata lumea. Kemmler a ramas inconstient dupa prima trecere de curent prin corpul sau, dar nu a murit. Dupa ce generatorul a fost lasat cateva minute sa se reincarce, acuzatul a fost electrocutat cu o putere de 2.000 de volti, ceea ce a dus la spargerea vaselor de sange de sub piele, iar corpul sau a luat foc. Intreaga executie a durat opt minute, si toti martorii au rămas socati de brutalitatea noii metode. Cu toate acestea, scaunul electric nu a fost discreditat. Metoda a fost adoptata oficial in Ohio (1897), Massachusetts (1900), New Jersey (1906) si Virginia (1908), devenind in scurta vreme cea mai folosita metoda legala de executie din Statele Unite. Marea majoritate a statelor care au adoptat scaunul electric se afla la est de raul Mississippi, in vestul Americii fiind mai populara camera de gazare.

Dupa un moratoriu de patru ani, pedeapsa cu moartea a fost reintrodusa in America in 1977, iar scaunul electric a inceput sa fie inlocuit cu camera de gazare si injectia letala. De atunci, doar 154 de persoane au mai fost executate în acest fel (printre ei, faimosul criminal in serie Ted Bundy). Incepand din anii ’80, injectia letala a ajuns sa fie considerata o metoda mai usoara si mai umana. Astazi, scaunul electric a ramas o metoda optionala de executie in statele Alabama, Florida, Carolina de Sud si Virginia. In Kentucky si Tennessee mai este folosit in cazul condamnarilor pronuntate inainte de anul 1988, iar in Arkansas si Oklahoma scaunul electric poate fi folosit daca alte forme de executie sunt gasite ca fiind neconstitutionale la momentul respectiv.