Profetia lui Ioan de la Ierusalim, sau inca o dovada a calatoriei in timp

Profetia lui Ioan de la Ierusalim, reprezinta una dintre cele mai vechi profetii despre viitorul omenirii. Ioan de Vezelay, cunoscut si sub numele de Ioan de la Ierusalim, a fost un cavaler templier. El si-a redactat viziunea in anul 1099. Cunoscuta de templieri, Profetia lui Ioan de la Ierusalim descrie cu o exactitate uimitoare istoria lumii pana in anul 3000, iar ceea ce a descris pana in anul 2000 s-a implinit deja. El a descris prezentul zilelor noastre in urma cu aproape 1000 de ani cu o mare acuratete: „Vad si stiu. Ochii mei citesc in adancurile cerului intamplarile viitoare si eu trec dintr-un singur pas pragul Timpului. O mana ma conduce spre ceea ce voi nici nu vedeti si nici nu stiti. Peste o mie de ani Ierusalimul nu va mai fi orasul lui Cristos. Crestinii veniti in pelerinaj de departe nu vor mai putea intra dupa voia lor acolo unde ei aveau dreptul sa intre, in locurile care sunt leaganul credintei lor. Crestinii nu vor mai indrazni sa se apropie de Sfantul Mormant si de relicvele credintei lor care vor fi in intregime sub paza si supravegherea evreilor care isi vor ridica din nou aici templele lor si tara lor. Evreii vor umple lumea si o vor domina de la un capat la celalalt capat al ei si oamenii isi vor pierde credinta in Isus pe tot Pamantul. 

Continente si lumi la care Herodot nici nu visa macar vor fi descoperite de oameni dincolo de marile paduri de care vorbeste Tacit si dincolo de oceanul nesfarsit de apa care incepe imediat dupa Coloanele lui Hercule, este vorba despre descoperirea Americii, care pe vremea lui Vezelay nu era descoperita și se afla dincolo de Gibraltar numit in antichitate Coloanele lui Hercule. Peste o mie de ani de aici incolo toate micile tari din Europa si cateva tari mari si puternice se vor uni intr-un singur imperiu (Uniunea Europeana n.n.). Apoi razboaie fara numar vor incepe cu popoarele Rasaritului.
Peste o mie de ani oamenii vor scotoci fundul marilor cu corabii care merg pe sub ape si vor zbura cu navele in cer printre stele. Ei vor tine in pumnii lor puterea soarelui si se vor crede dumnezei si vor inalta spre cer mii de cladiri cat Turnul lui Babel pe toata fata Pamantului. Fiecare oras va deveni o Sodoma. Obiceiuri spurcate vor deveni firesti. Oamenii vor fi multi ca nisipurile, vor popula pustiurile si marile si vor fi puternici ca niste dumnezei si se vor crede chiar dumnezei. Omul va deveni asa de insetat de putere ca setea lui de putere nu va mai putea fi potolita. Dar la capatul acestui drum il va pandi prabusirea in abis.
Peste o mie de ani foametea va domni pe cea mai mare intindere a Pamantului, va arde maruntaiele oamenilor si oamenii vor dori cu ardoare sa schimbe lumea.

Atunci vor apare negustorii de iluzii, dar iluziile pe care ei le vor vinde oamenilor vor otravi sufletele, vor pangari trupurile si vor intuneca mintile. Atunci se vor porni razmerite si razboaie cumplite, vor fi comise omoruri si nelegiuiri si viclenii asa de mari ca lumea intreaga va deveni un iad si fiecare zi va fi precum o apocalipsa. Oamenii vor cade in pacate trupesti infioratoare, barbatii si femeile se vor destrabala la vedere. Femeia va fi cutezatoare si semeata in destrabalarea ei. Popoarele se vor topi intr-o unire fara rost, vor forma o adunatura in care fiecare se va simti singur, legea va fi uitata, tradiția pierduta, credinta abandonata.

Peste o mie de ani femeile se vor culca cu femeile si barbatii cu barbatii, batrinii se vor culca cu copilele si aceste cumplite faradelegi se vor petrece in vazul intregii lumi si vor fi considerate de toti ca lucruri firesti. Toate aceste spurcaciuni vor fi intarite prin legi. Dar din pricina acestei destrabalari și a acestui marasm sangele va deveni impur, raul se va intinde dintr-un pat in alt pat precum focul de la o casa la alta casa, boli cumplite si molime infricosatoare se vor abate peste locuitori, trupurile vor putrezi de vii adunand in ele toate bolile pamantului, fetele se vor acoperi de rani si bube cu puroi, membrele se vor descarna si dragostea trupeasca va fi o primejdie de moarte pentru oricine. 

Peste o mie de ani peste tot se vor raspandi ca o apa revarsata ereziile. Ura cea mai crancena va domni intre popoare.
Peste o mie de ani lumea va ajunge la un cinism si o prefacatorie asa de mari incat cel care este putred de bogat si doarme pe sacii plini cu aur va primi ajutor și sprijin si va primi hrana de pomana, iar el la randul sau se va preface ca ii ajuta pe saraci, dar ce va da el saracilor cu o mana le va lua inapoi inzecit cu cealalta mana. Peste o mie de ani lumea intreaga va deveni o piata in care fiecare lucru isi va avea pretul lui si totul va fi de vanzare. Carnea si munca omului isi vor avea si ele pretul lor, ochi de om si inimi de om scoase din piepturi ca niste bucati de carne se vor vinde altora.

Cuvintul dat, onoarea sau credinta nu vor mai valora nimic. Omul va ajunge cu adevarat stapanul pamantului, dar pamantul va fi sterp, apa otravita si putreda, vazduhul va fi dogoritor. Peste o mie de ani viata se va scumpi fiindca bogatiile pamantului vor secatui, bogatul va trai ascuns in bogatia lui ca lupul in vizuina. 
Peste o mie de ani cei care vor conduce lumea nu vor avea nici un dumnezeu, vor fi suverani fara credinta si onoare, al caror nume nimeni nu-l va cunoaste, vor porunci multimilor nestiutoare si indiferente si le vor hotari soarta de la adapostul palatelor lor ascunse de ochii lumii, de dinapoia zidurilor impenetrabile. Nimeni nu va participa la adunarile lor si la sfatul lor. Vor face in asa fel incat orice om ducand o viata de sclav sa se creada liber si fericit.

Peste o mie de ani soarele va dogori cu putere si va parjoli campiile, apa se va ascunde tot mai adanc sub pamant si se va imputina, vazduhul nu va mai apara omul de caldura soarelui, lumina va arde pielea si ochii. Peste o mie de ani cei saraci si lipsiti de drepturi, cei fara acoperis deasupra capului vor porni un razboi distrugator in care vor fi ocupate multe tari si in care luptele cumplite vor aminti de navalirile barbare de odinioara”