La data de 6 septembrie 1944, generalul Titus Garbea a primit dispozitie de la premier sa organizeze transportul ce avea sa se faca la Tismana si dupa acea sa apere cu orice pret aurul ascuns in pestera. Legat de acest ordin, generalul Titus Garbea, nota in memoriile sale: „L-am intrebat contra cui sa asigur paza, la care imi raspunde: contra tuturor – talhari, germani in retragere, partizani, sovietici, contra tuturor”. In urma ordinului primit, generalul Garbea nu a stat pe ganduri si pana la 13 septembrie terminase de amenajat pestera unde avea sa fie depozitat aurul, zidind peretii interiori si construind podeaua pe care urmau sa fie depozitate lazile cu aur.
Initial lazile cu odoare au fost depozitate in pivnita manastirii, dar apoi pana pe 16 septembrie a fost mutat in noua locatie din pestera. Generalul Garbea, a organizat cu maestrie trupele din nordul Olteniei, ce le avea sub comanda , nelasand picior de sovietic sa se apropie de Manastirea Tismana, acesta nota in jurnalul sau urmatoarele: „in zona Tismana nu am dat voie a se misca, a cantona sau a risipi nici o unitate sau formatie sovietica. Axul de miscare Targu Jiu-Turnu Severin a fost bine pazit si orice incercare de revarsare a fost la timp oprita”. In acea perioata, Oltenia era practic un Tezaur National, un adevarat buncar al avutiei nationale. Tot din relatarile generalului Titus Garbea, care avea si calitatea de comandant al trupelor din nordul Olteniei, aflam ca alaturi de cele 34 de vagoane cu aur ascunse in munte la Tismana, au fost evacuate in Oltenia si hrisoave, tablouri, documente de mare valoare, obiecte de arta, fiind depozitate in secret in pesteri, manastiri, in muntii si in padurile Olteniei.
