La 17 ianuarie 1871 la Botosani, s-a nascut Nicolae Iorga – istoric, critic literar, dramaturg, memorialist, scriitor roman, politician si prim-ministru al Romaniei. Iorga a avut o activitate stiintifica prodigioasa, fiind autorul a 1.003 volume, 12.755 articole si studii, 4.963 recenzii. El este cel mai prolific istoric al romanilor, autor a numeroase sinteze, culminate cu Istoria Romanilor in 10 volume, pentru care a fost numit pe buna dreptate cel mai mare istoric si savant al Romaniei din toate timpurile. Nationalist moderat si aparator al traditionalismului rural, Nicolae Iorga a considerat ca trebuie sa se implice activ in viata sociala si politica a Romaniei. Pe 23 aprilie 1910, impreuna cu Alexandru C. Cuza, a fondat Partidul Nationalist-Democrat. Acesta nu a avut o baza electorala de masa. Era perceput ca o formatiune personala a mentorului sau, la care au aderat „invatacei” ai sai. Iorga insusi nu a fost preocupat sa dea partidului sau o extindere deosebita. Intrebat ce reprezinta formatiunea sa politica, savantul a raspuns: „Paltonul, palaria si bastonul meu sunt partidul”!
Datorita activitatii sale prodigioase pentru dezvoltarea culturii romanesti, Iorga este ales membru titular al Academiei Romane pe 26 mai 1910, iar in perioada 1924 – 1927, este presedinte al Sectiei de Istorie a Academiei. Cea mai inalta functie politica a ocupat-o incepand cu anul 1931, cand pe 18 aprilie a fost desemnat prim-ministru de catre Regele Carol al II-lea, deoarece savantul se bucura de un prestigiu ireprosabil in ochii opiniei publice si in strainatate. Datorita neintelegerilor din cadrul guvernului Iorga isi depune mandatul un an mai tarziu pe 31 mai 1932. Inceputul sfarsitului tragic pentru Nicolae Iorga a inceput in martie 1938. La cunoscuta librarie ,,Cartea Romaneasca’’ exista un stand cu carte legionara, foarte bine vanduta, inchis de guvern, la fel ca si cantinele legionare. Deşi se pronuntase pentru sprijinirea comertului national, Iorga a socotit oportuna inchiderea cantinelor. Pe 26 martie 1938. Corneliu Zelea Codreanu, capitanul Miscarii Legionare, a adresat o scrisoare deschisa lui Iorga, prin care ii amintea faptul ca, cu ani in urma, indemnase tineretul roman sa faca comert pentru a-i alunga pe evrei, iar acum cerea cu vehementa desfiintarea comertului legionar. Codreanu conchidea: „esti un om necinstit sufleteste caci ti-ai batut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate […] De acum si pana voi inchide ochii, domnule Iorga, si dupa aceea, te voi privi asa cum meriti”.
Avand in vedere starea de dezordine generala care domina tara in urma pierderilor teritoriale din vara anului 1940, si a renuntarii regelui Carol al II-lea la tron, legeonarii incep o promovare agresiva a proprii politici, prin eliminarea fizica a oponentilor politici, printre care se numarau si Iorga.
La sfarsitul lunii noiembrie 1940, profesorul Nicolae Iorga se afla la Sinaia, lucrand la monumentala opera „Istoria romanilor”, deoarece resedinta sa de la Valenii de munte fusese grav avariata in cutremurul din aceeasi luna. In arhiva personala a lui Dudu Velicu, fost angajat al Serviciului Special de Informatii, in cadrul Sectiei de cenzura a presei si corespondentei a fost gasit un text care relateaza in detaliu momentul asasinarii marelui istoric:
…In ziua de 27 noiembrie 1940, profesorul se gasea in biroul sau din vila de la Sinaia, unde lucra. La ora 17:30, usa de la camera doamnei Ecaterina Iorga s-a deschis si 3 persoane au barat usa, iar alte 4 persoane se gaseau in camera alaturata. Doamna Iorga s-a ridicat impresionata de la locul sau si a intrebat: „Cine sunteti”? Unul din acesti indivizi a raspuns: „Politia legionara a capitalei. Am venit sa-l luam pe domnul profesor Iorga la Bucuresti, pentru un interogatoriu”.
In vestibul, profesorul s-a imbracat si in timp ce voia sa-si puna galosii observa ca unul din cei 7 indivizi se uita curios la el. Iorga i-a spus sotiei sale sa aiba grija de notele la care tocmai lucra in acel moment.
Profesorul a fost asezat in fata impreuna cu soferul si un alt individ. Cei care au ramas jos au salutat pe cei care au plecat cu salutul legionar. Autoturismul cu care a fost transportat avea numarul de inmatriculare 6211 B.R., iar din verificarile efectuate de politie a rezultat ca era proprietatea Institutului National al Cooperatiei.
A doua zi, 28 noiembrie 1940, corpul profesorului Iorga a fost gasit impuscat intr-un sant, „pe soseaua Ploiesti-Strejnic, cam la 1 km de Strejnic, pe partea dreapta a soselei, pe miriste, la o distanta de 15 m de sosea”, de catre gardianul public Petre Zamfir, aflat in serviciu la Chestura orasului Ploiesti. Langa cadavru s-au gasit noua tuburi de cartuse.
Autorii asasinatului au fost identificati in cele din urma a fi: Ion Tucan (secretar general al Institutului National al Cooperatiei), Stefan Cojocaru (consilier la INC), Traian Baicu (director la INC), Stefan Iacobete (sofer INC) si Tudor Dacu (informator al Politiei Legionare).
Personalitate marcanta a culturii noastre nationale, despre Nicolae Iorga nu se poate vorbi decat la superlativ despre grandioasele sale infaptuiri, insa in politica s-a dovedit ca nu sunt indeajuns corectitudinea, entuziasmul si credibilitatea personala. El nu a fost un doctrinar sau ideolog politic. N-a fost preocupat in alcatuirea unor programe de guvernare, ale caror idei sa inflacareze si sa coaguleze fortele unui popor. Realitatea politica si sociala a acelei epoci s-a dovedit implacabila cu personalitatea savantului, astfel ca a sfarsit nedrept si tragic, ciuruit de gloante, la margine de drum, intr-o societate care nu a inteles sa aprecieze si sa respecte valorile sale.
