Legenda spune ca la marginea unui oras, cu mult timp in urma, traia un mesterr batran care facea jucarii. Tot anul mesterea la ele cu dragoste si rabdare. Erau minunate si nu semanau una cu alta. Povestea lui Mos Craciun incepe in Ajunul Craciunului, cand batranul mester pleca din oras sa-si vanda jucariile. Oameni din acel oras nu erau prea bogati. Mesterul le vindea jucariile pe mai nimic.
Dar asta nu-i scadea cu nimic bucuria de a face jucarii de care copiii sa se bucure, dupa datina, in dimineata de Craciun. Pana intr-un an in care, mesterul vanduse toate jucarile si se intorcea spre casa. La marginea orasului s-a oprit sa priveasca o fereastra.
Stia ca acolo locuieste o familie saraca si se intreba ce jucării or fi primit copii din aceasta casa….
Trei copii visau cu voce tare:
-Daca am avea un soldațel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns…
-Ne-am juca impreuna si nu ne-am certa nici o data pentru el. Batranul stia ca nu mai avea nici o jucărie si tare 
In drum spre casa, batranul gandea: „As vrea sa fac atat de multe jucarii, incat sa daruiesc cate una fiecarui copil din lume dar mai ales celor sarmani, carora n-are cine sa le cumpere”. Si acum mergand asa, pe ganduri, vazu in zapada un pui de caprioara care-l privea cu ochi tristi.
-Sarmana faptura, ce te doare?
Se pare ca puiul de caprioara se ranise la un picior. Cum a stiut si cu ce a avut la indemana, batranul i-a legat rana si la ajutat sa se ridice.
Atunci faptura aceea gingasa i-a vorbit cu glas limpede ca si de copil:
-Acum vad ca ai o inima buna. Dorinta ti se va indeplini.
Ca din pamant a aparut o sanie fermecata purtata in zbor de niste reni minunati.
Si batranul s-a inaltat cu ei in inaltul cerului instelat, spre o lume de basme. Chiar si hainele lui saracacioase se preschimbasera in niste haine neobisnuite de culoare rosie.
N-ar fi putut spune cat si pe unde l-a purtat sania fermecata. Intra-un tarziu, a smintit cum coboara lin intra-un tinut inzapezit, unde il astepta o casuta cu ferestre luminate. O multime de pitici ca si cei din povesti l-au intampinat bucurosi.
Piticii erau harnici si indemanatici, gata sa se apuce de treaba. Materialele se găseau din belsug, caci, nu se stie cum, se inmulteau mereu si nu se terminau niciodata. Iar batranul mester priceput ii indruma pe pitici si impreuna faceau jucarii, mereu mai multe si mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume, jucaria pe care si-o dorea.
De atunci in fiecare Ajun de Craciun, mosul porneste cu sania incarcata de daruri, si ajunge in fiecare casa, si la fiecare copil, indiferent cat de bogat sau sarac este acesta
