Marea Neagra fost lac de apa dulce. Conform unui studiu al unei echipe de geologi americani, in urma cu aproximativ 13000 de ani, Marea Neagra era un lac cu apa dulce, inconjurat de campii fertile, avand o intindere considerabil mai mica si un nivel cu aproximativ 100 metri mai scazut decat al Marii Mediterane. In urma cu 10000 de ani temperature globala a inceput sa creasca, fapt care a dus la sfarsitul unei ere glaciare, si implicit la topirea ghetarilor fapt care a dus la cresterea nivelului oceanului planetar. Din aceasta pricina nivelul Marii Mediterane a crescut, iar apele acesteia sarate, au rupr ismul ce exista in zona Bosfor, patrunzand in lacul dulce, si transformand-ul in ceea ce este astazi Marea Neagra.
La vremea respectiva, pentru locuitorii de pe malurile lacului, a avut loc o adevarata catastrofa, avand loc un exod al acestora, datorita cresteri nivelului apei si inundarea campiilor fertile din jur. Cercetatorul american W. Ryan crede ca aceasta inundatie a dus la cresterea nivelului apei intr-un ritm rapid, considerand ca aceasta este locatia genezei povestii potopului biblic, poveste ce se regaseste in diverse culturi ce locuiesc in jurul Marii Negre, fiind relatata probabil de cei care au supravietuit inundatiei. Spre deosebire de W. Ryan, cercetatorul roman Liviu Giosan, crede ca patrunderea apelor din Mediterana in Marea Neagra a fost una graduala ce a inceput in urma cu 9500 de ani. Studiul ar confirma astfel si de ce Marea Neagra este mai putin sarata decat toate marile din jur, fiind la origine un lac cu apa dulce. Evolutia de la un lac cu apa dulce la cea de mare cu apa sarata a determinat însă modificări în flora şi în fauna Marii Negre. Multe specii au persistat in marea Neagra de pe vremea in care apa ei era dulce. Asa se explica prezenta speciilor de sturioni, care migreaza in Dunare pentru a-si depune icrele. Pe langa sturioni, in Marea Neagra traiesc si alte specii de apa dulce: scrumbia, dar si o specie de scoica zebra.
