Manuc Bei, pe numele sau real Emanuel Marzaian, s-a nascut in anul 1769 în Rusciuc, un oras aflat pe atunci in Imperiul Otoman, fiind fiul unui negustor de grane. La inceput, Manuc Bei a fost negustor si apoi a inceput sa se ocupe si cu camataria. Dadea bani cu imprumut si lua inapoi mai mult. Usor-usor a facut o avere impresionanta si a ajuns sa detina o multime de terenuri, fiind considerat de catre contemporanii sai, fiind unul dintre cei mai bogati si influent om din balcanii acelei perioade.Urca repede treptele puterii ajungand in slujba vizirului Mustafa Alemdar. Cu toate acestea, a decis sa isi stabileasca cartierul general la Bucuresti. S-ar putea spune ca Manuc Bei a fost un fel de spion, dupa cum precizeaza unii istorici. Se spune ca Manuc Bei si-a castigat aceast renume dupa Pacea de la Bucuresti din anul 1812, un tratat semnat intre Imperiul Rus si Imperiul Otoman chiar in Hanul lui Manuc, in superba constructie care si astazi se mai gaseste in Bucuresti.
A avut un rol esential in semnarea pacii si se spune ca el era cel care le oferea informatii rusilor, de aici si povestea cu spionajul. Desigur, se spune ca le oferea informatii si turcilor pentru ca isi dorea sa se puna bine cu toată lumea, deoarece se zvonea ca doreste sa ocupe tronul Tarii Romanesti, vis abandonat dupa moartea vizirului Mustafa. Imediat dupa semnarea pacii, Manuc Bei s-a refugiat in Basarabia cu familia sa la mosia Hincesti, unde ridica un adevarat palat. Distanta mare il impiedica acum sa mai traga toate foloasele de pe urma hanului, astfel ca hotaraste sa il vanda. Incepe sa faca demersuri pentru vanzare la sfarsitul anului 1816, dar moare in imprejurari incerte la 20 iunie 1817, posibil printr-un accident de calarie, inainte de a gasi un cumparator. Deoarece toti copii sai erau minori la acea vreme, averea este administrata de o epitropie. Cea mai mare parte a averii se afla in Tara Romaneasca si era greu de administrat, asa ca epitropii mostenitorilor decid sa arendeze toate proprietatile.
