Cei care se fac vinovati de aceasta manipulare a istoriei sunt Imparatul roman Otto al II-lea, in complicitate cu Papa Silvestru al II-lea si probabil si cu Imparatul bizantin Constantin al VII-lea. Motivatia este una simpla si ciudata cel putin la prima vedere. Otto al II-lea vroia sa fie reprezentantul lui Cristos pe pamant in zorii mileniului al 7-lea (6.000 de ani dupa Creatie). Pentru ca aceasta falsificare sa fie dusa la bun sfarsit era nevoie ca cei trei sa inventeze mai multe evenimente istorice. In acest fel s-a nascut o poveste despre existenta unui mare imparat, Charlemagne (Carol cel Mare). Acest Carol cel Mare, se spune ca a fost incoronat pe 25 decembrie 800, o zi care a fost determinata, in urma cu 497 de ani, a fi ultima zi a lumii. Exista o serie de argumente istorice ce sustin aceasta teorie: Arheologii nu au descoperit nicio cladire care sa fi fost construita intre acesti ani. Exista constructii din perioada iustiniana, adica secolele V si VI, dar si din perioada lui Otto, adica secolele IX sau X. Oare cum este posibil? Timpul fantoma incepe in anul 614, intrucat acesta este anul in care Imperiul Bizantin a pierdut Ierusalimul si Sfanta Cruce. Interesant este faptul ca in anul 614 apare regele merovingian Clothar al II-lea, care s-a confruntat cu o rebeliune si a impus sistemul de conducere cu regenti „major domus”. Dar acest sistem a aparut pentru prima data in anul 911. Cum este posibil? Si bineinteles existenta regelui Charlemagne (Carol cel Mare), care conform teoreticianului german nu a existat niciodata si a fost inventat pur si simplu. Terminarea perioadei fantome are loc in anul 911, conform cercetatorului german, cand a avut loc tratatul de pace intre ducele viking Rollo si regele Carol cel Simplu, prin care Normandia apartinea normanzilor.
articol preluat de pe efemeride.ro