Istoria a trei secole a fost falsificata, Teoria timpului fantoma

Teoria timpului fantoma este o alta teorie a conspiratiei, dezvoltata pentru prima data la inceputul anilor ’90, de catre teoreticienii germani Heribert Illig si Hans-Ulrich Niemitz. Acestia au incercat sa demonstreze ca anumite evenimente din istoria omenirii au fost inventate de Biserica Catolica. „Teoria timpului fantoma” este o incercare de a demonstra ca istoria a fost falsificata in mod grosolan. In ziua de astazi folosim calendarul Georgian. Adoptarea s-a a fost facuta in 1582 si motivatia principala a fost ca Pastele trebuia sa apara in mod corect in calendar. La prima vedere, singura problema a fost ca acest nou calendar a deviat timpul cu doar 10 zile. Heribert Illig a analizat cei 1582 de ani din calendarul Iulian si a ajuns la concluzia ca eroarea era de fapt de 13 zile. Aceasta descoperire a dat peste cap intreaga poveste a istoriei umanitatii. De ce au gresit astronomii bisericii cand au facut aceasta trecere de la un calendar la altul?  Illig a dat un raspuns simplu, pentru ca numarul de secole este mai mic decat cel real. Consiliul de la Niceea. Cand a avut loc consiliul de la Niceea? Ati ghicit, in anul 325; 1257 de ani inainte de schimbare, destul pentru a devia cu 10 zile. Ipoteza timpului fantoma a lui Illig a fost bazata pe gresita interpretare a unei observatii valide. Illig sustine ca secole intregi de istorie false au fost introduse de conducatorii de atunci si astfel intre anii 614-911 AD au fost adaugati nu mai putin 297 de ani care nu au existat in realitate si care au prelungit artificial istoria pana la cei peste 2000 de ani care credem noi, in mod complet eronat se pare, ca s-au scurs de la anul 1.

Cei care se fac vinovati de aceasta manipulare a istoriei sunt Imparatul roman Otto al II-lea, in complicitate cu Papa Silvestru al II-lea si probabil si cu Imparatul bizantin Constantin al VII-lea. Motivatia este una simpla si ciudata cel putin la prima vedere. Otto al II-lea vroia sa fie reprezentantul lui Cristos pe pamant in zorii mileniului al 7-lea (6.000 de ani dupa Creatie). Pentru ca aceasta falsificare sa fie dusa la bun sfarsit era nevoie ca cei trei sa inventeze mai multe evenimente istorice. In acest fel s-a nascut o poveste despre existenta unui mare imparat, Charlemagne (Carol cel Mare). Acest Carol cel Mare, se spune ca a fost incoronat pe 25 decembrie 800, o zi care a fost determinata, in urma cu 497 de ani, a fi ultima zi a lumii. Exista o serie de argumente istorice ce sustin aceasta teorie: Arheologii nu au descoperit nicio cladire care sa fi fost construita intre acesti ani. Exista constructii din perioada iustiniana, adica secolele V si VI, dar si din perioada lui Otto, adica secolele IX sau X. Oare cum este posibil? Timpul fantoma incepe in anul 614, intrucat acesta este anul in care Imperiul Bizantin a pierdut Ierusalimul si Sfanta Cruce. Interesant este faptul ca in anul  614 apare regele merovingian Clothar al II-lea, care s-a confruntat cu o rebeliune si a impus sistemul de conducere cu regenti „major domus”. Dar acest sistem a aparut pentru prima data in anul 911. Cum este posibil? Si bineinteles existenta regelui  Charlemagne (Carol cel Mare), care conform teoreticianului german nu a existat niciodata si a fost inventat pur si simplu. Terminarea perioadei fantome are loc in anul 911, conform cercetatorului german, cand a avut loc tratatul de pace intre ducele viking Rollo si regele Carol cel Simplu, prin care Normandia apartinea normanzilor.

articol preluat de pe efemeride.ro