Conform pareri mai multor istorici, Alexandru Ioan Cuza, nu ar fi avut dreptul la o domnie permanenta, ci doar o domnie de tranzitie, de la vechea oranduire medievala, la cea moderna, prin infaptuirea unui numar de reforme care se cimenteze unirea principatelor, iar apoi acesta ar fi urmat sa faca un pas in spate in favoarea unui domnitor strain, lucru la mare moda in epoca in special in zona balcanilor.
Fiind constient de mandatul sau de tranzitie, Cuza a declarat in numeroase randuri ca este gata sa se dea la oparte in favoarea unei dinastii cu nume in Europa.
Reformele lui Cuza, i-au atras multi contestatari, printer care si marile familii de boieri fanarioti. In fata interventiilor si uneltirilor dusmanilor sai, Domnitorul a fost obligat sa instaureze un regim autoritar care a dus in cele din urma la scadera prestigiului sau in randul opiniei publice.
Insa cea mai controversata reforma a lui Cuza, care este, in opinia istoricilor, responsabila in mare masura de abdicarea sa, este cea a secularizarii averilor si proprietatilor manastiresti, reforma care are ecouri pana in ziua de astazi.
Manastirile din Principatele Unite, detineau practic 25% din suprafata agricola a tarii, iar aceasta lege lua toate proprietatile bisericilor si manastirilor si le trecea in proprietatea statului, si stabilea un impozit de 10% pe toate veniturile manastiresti si bisericesti.
Aceasta reforma a lovit nu numai in manastirile romanesti ci si in cele de la Muntele Athos, care aveau posesiuni de terenuri in tarile romane, posesiuni daruite de vechii domnitori.
Furiosi, grecii au lansat o campanie dura impotriva lui Cuza si a Principatelor. Avand influenta la Constantinopol prin relatiile pe care le detineau, au apelat in egala masura si la legaturile pe care si le facusera cu diversi oameni politici din Europa, totul pentru zadarnicirea punerii in practica a secularizarii. Arhimandritul Nylos a mers pana intr-atat incat a pus la cale asasinarea lui Cuza in aprilie 1864, intentia sa fiind stopata de faptul ca agentii secreti romani de la Istambul au aflat de plan si l-au alertat pe domnitor din timp. Vazand ca a dat gres cu asasinarea, o parte a clerului grec a cerut despagubiri banesti in valoare de peste 82 milioane lei-aur.
Comploturile si uneltirile ce aveau loc impotriva domnitorului se acutizeaza in asa fel incat in dimineata de 23 februarie 1866, la ora 5, Cuza este obligat sa abdice, semnand decretul de abicare direct pe spinarea unuia dintre ofiterii complotisti.
Actul abdicarii lui Cuza
Dupa semnarea actului abdicarii, lui Cuza i-a fost cerut sa imbrace haine civile si a fost scos din palat printre doua randuri de soldati, care primisera ordin sa stea cu spatele, pentru a nu-l vedea pe Cuza, deoarece complotistii se temeau de reactia violenta a soldatilor, cu totii fii de tarani improprietariti de Cuza.
De mentionat ca impotriva lui Cuza au complotat toate partidele, in frunte cu liberalii, dar si o parte din conducerea armatei.
Acest act din 23 februarie 1866, reprezinta un episod controversat si inconjurat de mister din istoria noastra. Cum ar fi evoluat statul roman daca Domnul Unirii ramanea pe tron si consolida probabil un regat, cu un rege, Cuza, de etnie pur romaneasca
