Cimintirul vampirilor din Polonia, descoperirea ce a inspaimantat lumea stiintifica

Cimintirul vampirilor exista. Arheologii polonezi au anuntat ca au facut o descoperire macabra: un grup de morminte ce par desprinse din filmele cu vampiri. Mormintele au fost descoperite in timpul lucrarilor unei sosele, in apropiere de orasul Gliwice, unde arheologii erau obisnuiti sa descopere mai degraba ramasitele soldatilor din cel de-al Doilea Razboi Mondial. Atunci cand au gasit aceste morminte, specialistii au fost surprinsi sa descopere ca, in loc de soldati, acestea contineau schelete ale caror capete fusesera decapitate si puse deasupra picioarelor. Acest lucru sugereaza arheologilor ca trupurile au fost supuse unei executii rituale ce avea ca scop sa se asigure ca mortii nu vor invia.

Superstitiile stravechi spun ca mentinerea capului separat de corp va face imposibil ca mortul sa invie pentru a teroriza persoanele vii. Decapitarea era una dintre metodele folosite pentru a atinge acest obiectiv. Alta metoda populara fiind spanzurarea unei persoane pana cand corpul afat in descompunere se separa de cap.

Antropologul Matteo Borini a descoperit si alte metode bizare prin care oamenii incercau sa combata amenintarea vampirilor. Specialistul citeaza cazul unei femei care a murit in timpul unei epidemii in secolul al XVI-lea in Venetia, Italia. Femeia a fost inmormantata cu o caramida infipta intre dinti, aceasta fiind o metoda medievala populara prin care oamenii actionau ca sa previna posibilitatea ca un vampir sa invie si sa se hraneasca cu sangele celor vii. Mormantul femeii ar putea fi cel mai vechi mormant al unui „vampir” descoperit pana acum.

Cazul femeii era unul tipic, in care o acuzatie de vampirism era facuta in urma unei calamitati, cum ar fi o epidemie sau esecul unei culturi agricole. Acuzarea unui individ ca fiind vampir era o metoda raspandita prin care oamenii gaseau un tap ispasitor pentru un dezastru altfel inexplicabil.

Obiceiul decapitarii trupurilor presupusilor vampiri inainte de a-i ingropa era foarte raspandit in tarile slave in epoca crestina timpurie, atunci cand crezurile pagane erau inca foarte raspandite. Credinta oamenilor in vampiri rezulta atat din superstitia despre moarte cat si din lipsa de cunoastere despre procesul descompunerii. Majoritatea povestilor cu vampiri din istorie urmeaza un tipar in care un individ sau o familie moare in urma unui eveniment nefericit sau a unei boli, inainte ca stiinta sa ofere o explicatie pentru aceste decese inexplicabile, oamenii au preferat sa invinovateasca „vamprii” pentru ele.

De asemenea, taranii confundau procesele firesti ale descompunerii cu un eveniment supranatural. Spre exemplu, desi oamenii ar putea presupune ca un corp se va descompune imediat, daca sicriul este bine sigilat si ingropat in timpul iernii, procesul de putrezire ar putea intarzia cateva luni. De asemenea, descompunerea intestinelor poate duce la balonare, ceea ce forteaza sangele sa urce pana la gura, astfel incat pentru un observator exterior pare ca persoana moarta a supt de curand sange. Aceste procese sunt intelese astazi de catre doctori si alti oameni de stiinta, insa in Europa medievala ele erau considerate semne ce aratau, fara dubiu, ca vampirii exista si ca traiesc in randul oamenilor.

Arheologii nu au inca o estimare despre perioada in care au fost ingropate trupurile descoperite in Polonia. Jacek Pierzak, unul dintre arheologii care au fost descoperirea, afirma ca scheletele nu aveau langa ele bijuterii, curele, butoni sau alte obiecte care sa ajute la elaborarea unei estimari.

sursa: livescience