Alte doua expeditii au fost organizate dupa anul 2000 de grupul de cercetare Phenomenon. Din pacate, si ei s-au intors dupa ce echipamentul li s-a stricat, in apropierea pajistei. Liderul uneia dintre expeditii, Nikita Tomin, spune ca in drum spre Cimitirul Diavolului au dat peste o moara de apa parasita, pe jumatate prabusita. Analizand resturile cladirii, exploratorii au inteles ca in urma cu 30-50 de ani cineva a incercat probabil sa repare aceasta moara. In mod ciudat, moara fusese construita in mijlocul padurii, iar cel mai apropiat sat era la o departare de 5-6 kilometri.
Tomin crede ca anomaliile din Cimitirul Diavolului au legatura cu prabusirea meteoritului de la Tunguska, in anul 1908( cititi mai mult despre Tunguska). Regiunea de padure care a fost distrusa atunci se afla destul de aproape de traseul pe care il urmau pastorii cu cirezile lor. Ciobanii au dat peste regiuni foarte intinse din taiga, care au fost arse de explozia care a urmat impactului. Copacii fusesera carbonizati si culcati la pamant pe o suprafata de peste 2.000 de kilometri patrati. Dupa acest eveniment, pastorii cu schimbat traseul vitelor, acesta fiind deviat cu 3 km, dar unele animale au continuat sa urmeze cararile cunoscute, ajungând probabil in poiana, unde au murit. De aceea, in final, satenii din Kostino, Chemba and Karamyshevo au decis sa se mute. In anii 1920, un expert in cresterea vitelor, pe nume Semchenko, a vrut sa cerceteze poiana, despre care se spune ca are o gaura chiar in centru. El a aruncat in gaura o funie cu o greutate in capat, dar după zeci de metri aceasta nu atinsese incă fundul.
Totodata, Semchenko a observat ca doar in apropierea acestei gauri erau cadavre de pasari, iar carnea lor era de culoare purpurie. Tuguska, unde a avut loc explozia din anul 1908, se afla relativ in apropiere de Cimitirul Diavolului, tot in regiunea Krasnoyarsk. Mai exista insa o teorie, potrivit careia sub aceasta pajiste ar arde mocnit un foc subteran alimentat de zacamintele de carbuni. Cel care a lansat ipoteza, in anii 1980, este Victor Zhuravlev, profesor de matematica si fizica la Academia de Stiinte. Poiana se afla deasupra unui zacamant de carbune, iar un foc subteran care ar arde aici ar consuma oxigen si ar elibera monoxid de carbon, un gaz incolor si inodor. Astfel se pot explica moartea animalelor si senzatiile de rau resimtite de oamenii care au ajuns aici. Practic, gazul are iesi din pamant ca o coloana invizibila, raspandindu-se doar intr-o zona limitata. Otravirea cu monoxid de carbon poate explica si culoarea rosiatica a carnii animalelor moarte de aici. Ajuns in organism, gazul se combina cu hemoglobina din sange, cu proteinele din muschi si va da tesutului culoarea rosiatica. De aceea, persoanele care au murit in urma inhalarii de monoxid de carbon au obrajii rosii, ca si cand ar fi imbujorati. Din pacate, aceasta teorie nu poate explica relatarile privind stricarea echipamentelor sau dereglarea busolei.
Sursa: Pravda