Viata si faptele lui Baba Novac se pot imparti in trei mari perioade distincte : copilaria in satul de pe malurile Dunarii, haiducia din Balcani si perioada traita in oastea Tarii Romanesti. In satul Poreci cunoaste de mic copil, umilintele, cruzimea si nedreptatea unor stapanitori straini. Se pare ca a invatat putina carte in chiliile manastirilor din apropiere, odata ce stia sa citeasca si sa scrie in slavona. Tanarul Novac devine astfel si un luptator spiritual, un adevarat aparator al dreptei credinte ortodoxe. Aceasta rezulta si din faptul ca l-a avut alaturi de-alungul intregii sale vieti, pe preotul Sasca, cu care de altfel a impartit tragicul sau destin.
De la o varsta frageda intra intr-o ceata de haiduci, de unde deprinde tainele manuirii armelor, de la un batran razboinic sarb. Haiducia a fost cea mai activa si eficace forma de lupta, care a reusit sa mentina in constiinta maselor populare cutuma razbunarii, cea care a devenit in Balcani o adevarata traditie, precum si speranta in libertate alaturi de redobandirea independentei propriilor state. Haiducia in Balcani a aparut sub forma unui fenomen social generalizat in Serbia, Bulgaria, Macedonia si nordul Greciei, pentru a inflori mai apoi si in tarile romane.
Baladele populare ne spun ca unul dintre motivele care l-au determintat in tinerete pe Baba Novac sa devina haiduc, este faptul ca era recunoscut drept un barbat dintr-o bucata care nu “scotea caciula in fata nimanui”. Autoritatile turcesti au trimis un grup de 10 ieniceri care l-au prins si l-au batut crunt pana cand Novac, intr-un acces de disperare, s-a ridicat si s-a repezit asupra tortionarilor sai pe care i-a invins fara drept de apel. Pe capetenia grupului a ucis-o izbind-o repetat de pamant pana cand i-a sfaramat oasele. Dupa o asemenea fapta tanarul Novac se refugiaza pe Valea Timocului unde organizeaza o banda de haiduci alcatuita din romanii timoceni, sarbi si bulgari.
Baba Novac isi avea tabara in muntii Bosniei, mai precis pe Muntele Romania, (U zelenoj gori Romaniji).
Auzind de rasunatoarele victorii reputate de gloriosul voievod roman impotriva dujmanilor sai de moarte, Baba Novac, se alatura oastei lui Mihai Viteazu, unde devine un comandant de oaste de nadejde in oastea Tarii Romanesti. Despre aceasta noua etapa din viata haiducului sarb, Hasdeu scria: „Pe blestematul munte Romania, Baba Novac a petrecut vreo 40 sau 50 de ani, catre care adaugandu-se alti vreo 20 sau 30 din viata sa de la Poreci, rezulta ca Baba Novac era octogenar, cand victoriile lui Mihai Viteazul, au desteptat speranta in sufletul sau, chemandu-l din codrii Bosniei spre un alt camp de lupta, intr-o alta Romanie”.
Prima intalnire dintre Mihai Viteazul si Baba Novac, a avut loc undeva in zona Varsetului, unde conform marturiilor ramase din epoca, pe la ora pranzului, Mihai insotit de capitanul Marza, s-a intalnit cu Baba Novac, ce era insotit de catre banul Sava, capitanul Dochian si cneazul Dusan. Mihai a exclamat catre Marza: “Ne sunt frati si pot apara tara din coasta, pot scufunda corabiile turcesti care vin pe Dunare, pot hartui drumurile Balcanilor”
La sfarsitul adunarii voievodul Mihai a primit juramantul de credinta din partea tuturor conducatorilor rascoalei antiotomane a sarbilor. Sub panza cortului, razboinicii sarbi si-au scos sabiile la picioarele voievodului. Adanc miscat, Mihai isi scoate sabia asezand-o deasupra paloselor sarbesti. Juramantul este intarit de episcopul Teoharie al Varsetului.
Haiducul a intrat in armata lui Mihai Viteazul in anul 1595, prin urmare aproape de anii batranetii, inainte de celebra batalie de la Calugareni, alaturi de un alt haiduc cunoscut, Deli Marcu de care il lega o frumoasa prietenie, au reusit sa-l impresioneze pe domnitor chiar de la prima misiune, cand in fruntea a 700 de haiduci trece Dunarea si marsaluieste pana in Muntii Sarplanina, unde asteapta oastea condusa de Hasan Pasa care traversa muntii pentru a face jonctiunea cu armata sultanului langa Sofia. Intr-o amabuscada, Baba Novac ataca si distruge intreaga armata turcesca luandu-i acesteia toti caii, camilele, tunurile si o mare suma de bani. Majoritatea turcilor sunt ucisi in munti. Astfel in armata lui Mihai, haiducul sarb a dobandit gradul de general, alaturi de fratii Preda si Stroe Buzescu, banul Mihalcea, banul Manta si banul Udrea.
Se spune ca Baba Novac a avut un rol determinant in Victoria de la Selimbar, si ca personal ar fi depus la picioarele voievodului roman, armurile capeteniilor maghiare invinse in lupta.
Moartea celebrului haiduc avea sa fie una tragica, si poate nedemna de glorioasa sa viata.
In timp ce Mihai Viteazul se afla la Viena, in ianuarie 1601, nobilii unguri din Transilvania pregatesc o rascoala, in urma careia Baba Novac cade prizonier.
In urma unui simulacru de proces, Baba Novac si preotul Sasca sunt invinuiti de colaborare cu turcii si condamnati la moarte.
Sadismul nobililor unguri iese inca o data la ivela pe data de 5 februarie 1601, cand la ora 10 dimineata, Baba Novac este adus in lanturi la platforma de executie din piata din centrul Clujului. Calaii au inceput cumplita executie prin jupuirea de piele a celor doi eroi. Baba Novac este legat, apoi, de doua grinzi si spanzurat deasupra unui rug, calaii aruncand din cand in cu apa peste el pentru a-i prelugi chinurile. Dupa ce a murit, conform relatarilor executia durand o ora si jumatate, trupurile celor doi, lipsite de viata, au fost trase in teapa.
Cronica adminstrativa a orasului Cluj, consemneaza la randu-i ca: “Am dat tiganilor pentru ca au schingiuit, au torturat, au fript si au tras in teapa pe Baba Novac si pe preot, celor doi calai, 3 florini. Am platit lui Luca Aksi pentru ca a cioplit teapa pentru Baba Novac, 20 de florini” .
Insusii sultanul Mehmet al III-lea s-a aratat revoltat de sfarsitul acestui viteaz, apreciind ca trebuia sa moara pe campul de lupta si nu schinghiut. Astazi, Baba Novac este unul dintre cei mai slaviti eroi nationali sarbi si mai multe asezari din Romania poarta numele haiducului.