Un alt fapt ciudat, remarcat de oamenii de stiinta, este gaura din coada obiectului. Unii au sustinut ca nu ar fi un planor ci un obiect zburator care era propulsat de un motor, care se afla exact in spatele sau. Savantii care au imbratisat aceasta teorie sustin ca este posibil ca egiptenii sa stapaneasca secretele zborului, iar planorul este macheta unui avion pentru ca egiptenii construiau adeseori modele la scara redusa a templelor sau a vapoarelor pe care le construiau. In orice caz egiptenii nu sunt singurii care ne-au lasat semne cu privire la tehnologia pe care o detineau.
Un text babilonian, Sifr’ala din Caldeea, explica modalitatea de construire si pilotare a unui avion. Vechi de peste 5000 de ani, textul explica cu lux de amanunte modalitatea de construire a unui avion si materialele care trebuiau folosite si in acelasi timp descrie efectele de franare ale aerului asupra stabilitatii aparatului. Samara Sutradhara, o culegere de texte hinduse, care dateaza din Antichitate, constituie o mina de aur pentru ca foarte multe informatii despre obiectele zburatoare sunt enuntate. Avionul care se deplaseaza cu forte proprii este denumit Vimana. Corpul sau este rezistent si solid, cioplit din lemn usor, iar aripile se desfac atunci cand aparatul este pus in miscare. Motorul cu mercur este plasat inauntru, iar deasupra, sistemul metalic de combustie. Textul vorbeste despre energia latenta pe care o contine mercurul, dar nu specifica secretele acesteia. Ramayana, un poem din secolul al III-lea i. Hr, descrie un avion circular, chiar oval, cu punte dubla, prevazut cu hublouri si o cupola deasupra. Acest model ne reaminteste de celebrele farfurii zburatoare. Gratie unui carburant care semana cu un lichid galben, aparatul putea zbura cu o viteza foarte mare si se putea ridica atat de sus incat oceanul parea o piscina pentru copii. Avionul putea stationa in aer si sa faca diverse manevre. Mai multe despre acest subiect puteti citi aici
