Obicieiuri de natura sexuala, la nuntile romanesti in trecut

Obiceiurile de natura sexuala, abunda in traditia nunti la romani. Printre cele mai populare astfel de traditii, ce au strabatut secolele, se numara verificarea vitginitatii miresei, vrajile, descantecile, dar si implicarea nasilor in viata intima a noilor cupluri.
In zona de munte, aferenta Vaii Jiului, exista o traditie, ce presupunea ca in a doua zi de nunta, familia fetei sa faca dovada la tot satul, a “cinstei fetei”. Obiceuul purta denumirea de “camasuta de pe culme”, dar a disparut undeva  la inceputul secloului XX.
In ce presupunea acest obicei al “camasutei de pe culme”: In dimineata zilei de luni dupa nunta, dupa ce se facea ziua, nuntasii ieseau afara sa priveasca pe culmea din fata casei pe care se puneau hainele sa se usuce. In cazul in care mireasa nu a fost fata mare se punea o camasuta, purtata de obicei sub ie, la vedere, pe culme. Era cea mai mare rusine pentru mireasa si pentru familia ei. In multe cazuri se strica toata mustaria dintre cei doi tineri, fata plecand acasa impreuna cu rudele si nunta se termina subit. In cazul in care se intindea camasuta alba pe culmea de haine si fata facea cale intoarsa, se iscau certuri mari intre cele doua familii si uneori dusmania si ura durau si cate doua generatii, pana cand familia fetei se simtea satisfacuta ca-si spalase rusinea.

Un alt obicei bizar, se intalnea in zona Brailei, unde in noaptea nuntii, femeile din familie, dar chiar si femei straine, navaleau in camera celor doi insuratei, gonind-ui in alta odaie, pentru ca ele sa rascoleasca patul pentru a gasi dovada virginitatii miresei, dovada ce apoi o prezentau nuntasilor, ca pe o mare cinste.
O traditie, in prezent disparuta, vine din Hunedoarei, unde fetele ce urmau sa nasca copii din flori, erau supuse la un ritual cu totul iesit din comun, ce presupunea ca acestea sa se cunune cu un gard.
Obiceiul este relatat de bstranii asezarilor momarlanesti din judetul Hunedoara, dar si in alte zone din Transilvania.
Prin unele sate din Transilvania si mai ales in Muntii Apuseni exista mai demult obiceiul, ca daca o fata necasatorita era insarcinata, doua femei mai in etate o luau si o duceau la un gard, la un plop sau la o salcie. Aici, dupa ce-i impleteau parul ca la neveste, ziceau de trei ori cununa roaba lui Dumnezeu cu gardul, cu propteaua gardului, cu plopul, cu salcia.

Alt obicei, legat de maritis, este prezent in mod simbolic si astazi, prin sarbatoarea Targului de fete de pe Muntele Gaina, si consta in cumparatul fetelor de maritat. Acest obicei din zona muntilor Apuseni are origini stravechi. Fetele de maritat, erau prezentate de parinti la targuri, iar pretul lor varia in functie de frumusetea si cinstea lor.