In jurul anului 1340, in Europa traiau circa 75 milioane de cetateni, iar datorita agriculturii precare, si a unor anui agricoli mai slabi, au existat si unele perioade de foamete, dar nimic din aceste crize nu avea sa se compare cu ce avea sa se abata asupra Europei in doar cati-va ani distanta.
Totul avea sa se schimbe in anul 1347, cand in Europa izbugneste o epidemie de ciuma, una apocaliptica, adusa din Orient, de catre comerciantii italieni.
Ciuma se raspandeste cu rapiditate urmand traseul drumurilor comerciale, incepand din Crimeea, din centrul commercial Kaffa, prin Constantinopol si Atena, ajungand pana in sudul Europei in porturile comerciale de la Marea Mediterana. 
In acea epoca in marile centre urbane nu exista canalizare si nici metode de salubrizare, iara igena populatiei era una catastrofala. La acea vreme oamenii isi dau seama de cat de molipsitoare este boala, dar nu cunosteau calea de transmitere. Se estimeaza ca unul din trei europeni a cazut victima acestei epidemii de ciuma, totalul victimelor fiid de 25 milioane, din cei 75 milioane ce populau continentul in acea epoca.
Nici un alt eveniment nu a zdruncinat Europa mai grav decat “Moartea Neagra”. Supravietuitorii au vazut in pandemie o pedeapsa divina de la Dumnezeu. Avand in vedere aceasta catastrofa, fundamenul etnic si religios, al civilizatiei occidentale incepe sa se clatine. Regiuni intregi sunt depopulate, iara multe localitati sunt pustiite. La aceasta imagine apocaliptica se adauga si vasele cu marinari rapusi de ciuma ce plutesc in deriva, pe marile Europei, aducand panica cand aduse de valuri ajungeau la tarm.
Poetul Giovanni Boccaccio descrie in al sau “Decameron” cum s-a destramat socetatea
Medicii din acea perioada sunt total depasiti, punand ciuma pe seama vanturilor sau a semnelor ceresti. Medicul personal al Papei Clement al VI-lea, declara ca ciuma era transmisa prin privire. Forma cea mai comuna, se manifesta prin apariţia pe corp a unor umflaturi, mai ales in zona gatului, a subtiorilor, umflaturi care erau, de fapt, ganglionii limfatici mariti in volum ca urmare a infectiei. Alte simptome erau febra foarte mare, aparitia de pete negricioase pe corp si necroza extremitatilor – precum varfurile degetelor, buzele, nasul -, delirul si convulsiile, varsaturile cu sange si durerile ingrozitoare in tot corpul. In total, un tablou infiorator; imaginati-va panica si teroarea pe care o producea printre oameni aceasta boala chinuitoare si cel mai adesea fatala, pe care nu si-o puteau explica si careia nu i se cunostea niciun leac. Cam doua treimi dintre cei atinsi de ciuma, mureau dupa aproximativ 4 zile de chinuri.
