Harta lui Piri Reis, amiral si cartograf turc (1465-1554), reprezinta unul din marile mistere ale lumii, deoarece aceasta harta realizata in urma cu cinci secole, ilustreaza bucati de uscat ce au fost descoperite abia acum doua secole in anii 1800. Descoperita intamplator, in anul 1929, de un grup de istorici in Palatul Topkapi din Instambul, fiind realizata pe piele de gazela, harta ilustra coasta vestica a Africi , coasta estica a Americi de Sud dar si coastele nordice ale Antartici, dar si data realizarii ei anul 1513. Pe langa conturarea coastelor celor trei continente, harta comporta si numeroase reprezentari menite sa furnizeze informatii privitoare la caracteristicile regionale. Apar portrete ale suveranilor, animale, vase pe ocean, rauri, stanci, dar si note care indica particularitati si date despre starea demografica, faunistica, sau geografica a teritoriilor cuprinse pe harta.
Cercetarile facute ulterior, au aratat ca harta lui Piri Reis, este atat de precisa pe alocuri incat ar putea aduce rectificari hartilor secolului XX, tinand cont ca ea a fost realizata la 20 de ani dupa descoperirea Americii de catre Columb, si totodata prezinta informatii precise referitoare la relief, la cursurile raurilor si la amplasarea muntilor acestei regiuni, cunostinte inaccesibile intr-o perioada atat de scurta. Dar daca prezenta coastelor Americii de Sud, nu surprinde decat prin exactitate si precizie, fiind descoperita anterior realizarii hartii, uimirea vine prin prezenta pe harta a coastelor Antartici, continent ce a fost descoperit abia in anul 1820, dar nu descrie linia de coasta a Antarcticii descrisa de calota glaciara, ci marginea de sub gheata a acesteia, limita insulara. Descoperirea este consideata uluitoare, intrucat, continentul se afla sub gheturi de sute de milioane de ani, iar tehnologia penetrarii lor a devenit posibila cu numai cateva decade in urma. Singura perioada cand coastele Antarticii puteau fi descoperite partial de gheturi, a fost acum 10000 – 13000 de ani dupa cum sustin geologii. Daca se elimina posibilitatea SF ca Piri Reis, sa fia avut tehnologia existenta in present de a cartografia linia tarmului chiar sub calota glaciara, raman doua variante: Fie calota glaciara a Antarcticii este de factura recenta, avand numai cateva mii de ani vechime, fie originalul hartii a fost facut acum milioane de ani, cand omul inca nu exista. Ambele prezumtii sunt respinse cu infrigurare de comunitatea stiintifica, intrucat, oricare din ele ar da peste cap tot ceea inseamna istoria umanitatii. Harta a fost studiata si de catre Fortele Aeriene ala SUA, in anul 1960, si acestia au concluzionat ca detaliile liniei tarmului antartic, se portivesc cu rezultatele obtinute in urma sondarilor facute in zona in anul 1949, si ca astazi calota glaciara are o grosime de peste 1 km si ca nu pot sa precizeze cum a fost realizata harta in anul 1513. Ca sa adanceasca enigma hartii, oamenii de stinta, au aratat ca originalul dupa care s-a inspirat Piri Reis, a fost o fotografie aeriana, facuta de la o foarte mare inaltime. Atat reprezentarea exacta a reliefului Americii de Sud, cat si cunoasterea limitelor nordice ale Antarcticii de sub banchize indica acest lucru. Harta seamana perfect cu o fotografie a Pamantului, realizata din satelit. Datorita formei sferice a planetei, o astfel de fotografie ilustreaza continentele situate mai departe de centrul imaginii, „alunecand in jos”, la fel cum se intampla pe harta lui Piri Reis Harta lui Piri Reis confirma existenta unor harti mult mai vechi, cine stie de cine realizate, si oricat de bizara, harta lui Piri Reis, ramane cea mai veche atestare a Antarcticii, desenata cu 3 secole inainte de confirmarea oficiala a existentei Continentului Alb.
