Istoria Martisorului in Romania

Martisorul celebreaza venirea primaverii. In aceasta zi, barbatii ofera doamnelor si domnisoarelor apropiate martisoare, despre care se considera ca sunt aducatoare de fericire si noroc. In Bucovina, insa, cei care primesc martisoarele sunt barbatii.
Traditional, martisoarele sunt formate dintr-un snur impletit rosu cu alb, cu care se leaga simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi, potcoava, cosar.
Martisorul este un obicei specific romanesc, mostenit de la daci si romani si isi are originea in credintele si practicile agrare. In timp, traditia martisorului a fost preluata si de alte populatii de la sud de Dunare. Astazi, obiceiul este deosebit de raspandit si la vecinii bulgari. Copacii din tara vecina sunt plini de snururi alb-roşii primavara. De altfel, si la noi, in mod tradiţional, dupa ce nu se mai poarta, martisorul sau macar snurul acestuia se agata intr-un copac inflorit. Martisor, numele popular al lunii martie, este de origine latina – Martius. Dupa vechiul calendar roman, 1 martie era prima zi din an, in care se celebra Matronalia. La vechii traci, zeul Marsyas Silen, inventatorul fluierului, al carui cult este legat de glia materna si de vegetatie. Acestui zeu ii erau inchinate sarbatorile primaverii si ale fecunditatii naturii. Se pare ca sarbatoarea romana a matronaliilor s-a suprapus in spatiul romanesc peste echivalentul local al acesteia, Baba Dochia, personaj traditional care isi are originea in vechiul cult al Marii Mame. citeste si Legenda Babei Dochia

Primele marturii ale existentei martisorului in spatiul romanesc sunt mai vechi de 8.000 de ani, dupa cum au relevat sapaturile arheologice. Primele martisoare gasite erau pietre mici de rau vopsite in alb si rosu, insirate pe ata, care se pare ca se purtau la gat. Culoarea rosie semnifica focul, sangele si soarele si era atribuită femeii – deci vietii. Albul, semnificand albul norilor si limpezimea apelor era asociat cu intelepciunea masculina. Snurul martisorului semnifica tocmai impletirea inseparabila a celor doua principii, feminin si masculin.
Dupa unele informatii etnografice, cele două fire rasucite ar fi semnificat iarna si vara, iar de ele se agata o moneda de aur, argint sau din alt metal. In vechime se pare ca snurul se impletea din lana alba si neagra, fara a i se adauga monede sau alte obiecte artizanale. In unele acceptiuni, snurul bicolor al martisorului, ca obiect cultic, reprezenta funia anului, care aduna saptamanile si lunile in anotimpurile de baza ale calendarului popular. Acest snur era facut cadou la 1 martie, in ziua Dochiei, inceput de An Agrar.
Raspandit in toate regiunile tarii, se pare ca Martisorul este pomenit pentru prima data de Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian arata ca in Moldova si Bucovina martisorul consta dintr-o moneda de aur sau de argint legata cu un snur alb şi rosu la gatul copiilor. Era credinta ca portul martisorului face ca acestia sa aiba noroc. Fetele il purtau timp de douasprezece zile la gat, dupa care-l prindeau in par si-l tineau astfel pana la sosirea berzelor sau pana ce inflorea primul pom. Dupa aceea, cu snurul legau creanga pomului, iar cu banul respectiv isi cumparau cas, pentru ca tot anul sa le fie fata frumoasa si alba.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, martisorul era primit de copii, fete si baieti deopotriva, de la parinti, in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui. De firul martisorului se agata o moneda metalica de argint sau aur si se purta la mana, prins in piept sau agatat. In functie de zona etnografica, el era scos la o anumita sarbatoare a primaverii, sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi, si agatat de ramurile inflorite. Se credea ca purtătorii martisorului nu vor fi parliti de soare pe timpul verii, ca vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti, dragastosi, bogati si norocosi, feriti de boli si de deochi.