Consemnarile Maresalului Ion Antonescu despre actul de la 23 august 1944

Recent a fost desecretizat un document ce prezinta consemnarile Maresalului Ion Antonescu din noaptea de 23 august 1944, ziua cand acesta a fost arestat si inlaturat de la putere.

„Astazi, 23 august 1944. Am venit in audienta la Rege la ora 15:30 pentru a-i face o expunere asupra situatiei frontului si a actiunii intreprinse pentru a scoate Tara din greul impas in care se gaseste. Timp de aproape doua ceasuri Regele a ascultat expunerea, pastrand, ca de obicei, o atitudine foarte rezervata, aproape indiferenta. La expunerea mea a asistat la audienta Dl Mihai Antonescu. I-am aratat Regelui ca de aproape doi ani Dl Mihai Antonescu a cautat sa obtina de la anglo-americani asigurari pentru viitorul Tarii si i-am afirmat cu aceasta ocazie ca, daca as fi gasit intelegere si as fi putut gasi intelegere pentru asigurarea vietii, libertatilor si continuitatii istorice a acestui nenorocit popor, nu as fi ezitat sa ies din razboi, nu acum, ci chiar de la inceputul conflictului mondial, cand Germania era tare. […] 

Tara, prin cate trei milioane de voturi (referendumul national – n.n.), mi-a dat dezlegare si a aprobat tot ce eu facusem.

In consecinta, a accepta astazi propunerile Molotov insemneaza:

a. – a face un act politic de renuntare si pierdere a Basarabiei si Bucovinei, act pe care Romania nu l-a facut pana acum niciodata de la 1812 si pana la ultimatumul Molotov.

I-am adaugat ca dupa parerea mea, facand acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, in care Roosevelt si Churchill s-au angajat printre altele „sa nu recunoasca nicio modificare de frontiera, care nu a fost liber consimtita”.

b. – sa bag Tara pentru vecie in robie, fiindca propunerile de armistitiu contin si clauza despagubirilor de razboi neprecizate, care, bineinteles, constituie marele pericol, fiindca, drept gaj al platii lor, rusii vor tine Tara ocupata nedefinit. Cine, am spus Dlui Mihalache, isi poate lua raspunderea acceptarii acestei porti deschise, care poate duce la robia neamului? […]

d. – a patra conditie ceruta de Molotov si de anglo-americani este sa dau ordin soldatilor sa se predea rusilor si sa depuna armele, care ne vor fi puse la dispozitie pentru ca, impreuna cu rusii, sa alungam pe nemti din Tara.

Care om cu judecata intreaga si cu simtul raspunderii ar putea sa dea soldatilor Tarii un astfel de ordin care, odata enuntat, ar produce cel mai mare haos si ar lasa Tara la discretia totala a rusilor si germanilor?

Numai un nebun ar putea accepta o astfel de conditie si ar fi pus-o in practica.

Vecinatatea Rusiei, reaua ei credinta fata de Finlanda, Tarile Baltice si Polonia, experienta tragica facuta de altii, care au cazut sub jugul Rusiei, crezandu-i pe cuvant, ma dispenseaza sa mai insist.

Notez ca, atunci [cand] ni s-au propus acestea, situatia militara a Germaniei, desi slabita, era totusi inca tare.

e. – in sfarsit, propunerile Molotov mai contineau si clauza care ne impunea sa lasam Rusiei dreptul de a patrunde pe teritoriul Romaniei oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe nemti din Tara. Adica, sub alta forma, prezenta ocupatiune ruseasca cu toate consecintele ei. […]

I-am raspuns Dlui Mihalache ca, intr-o astfel de situatie, este de preferat ca un popor pe care-l asteapta, daca are siguranta ca il asteapta o asemenea soarta, sa moara eroic, decat sa-si semneze singur sentinta de moarte. […]

Cum Regele spunea ca aceste tratative sa inceapa imediat, Dl Mihai Antonescu i-a spus ca asteapta raspunsul de la Ankara si Berna pentru a obtine consimtamantul Angliei si Americii de a trata cu rusii. Aceasta, fiindca Churchill, in ultimul sau discurs, a spus, vorbind despre Romania, ca „aceasta Tara va fi curand la discretia totala a Rusiei”, ceea ce era un avertisment ca vom fi atacati in forta si ca vom fi total la discretia lor si ca va trebui sa tratam mai intai cu rusii.

Acest „mai intai”, legat si de alte indicatii pe care le-am avut pe cai serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu sa arate Regelui ca este o necesitate sa mai astepte 24 de ore, sa primeasca raspunsurile pe care le asteapta si dupa aceea sa continue cu tratativele.

Eu am confirmat ca sunt de acord cu aceste conditii, chiar cu plecarea Dlui M. Antonescu la Ankara si Cairo pentru a duce tratative directe.

In acest moment, Regele a iesit din camera, scuzandu-se fata de mine, si discutia a continuat catva timp cu generalul Sanatescu, revenind cu afirmatia ca va aduce el adeziunea scrisa a Dlor Maniu, Bratianu si Titel Petrescu.

Cand eram in curs de discutiuni si ma plictiseam asteptand revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intra in camera si in spatele lui apare un maior din garda Palatului cu sase-sapte soldati cu pistoale in mana.

Regele a trecut in spatele meu, urmat de soldati, unul din soldati m-a prins de brate pe la spate si generalul Sanatescu mi-a spus: „Dle Maresal, sunteti arestat pentru ca nu ati vrut sa faceti imediat armistitiu.” […]

Iata cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Tara lui, care a salvat-o de doua-trei ori de la prapastie, care a scapat de la o teribila razbunare pe membrii Dinastiei, care a luat juramantul tanarului Rege in strigatele multimii, care imi cerea sa dau pe toti din Palat pentru a fi linsati si care a servit timp de patru ani, cu un devotament si cu o munca de mucenic, Armata infranta, Tara si pe Regele ei.

Istoria sa judece. Ma rog lui Dumnezeu sa fereasca Tara de consecintele unui act cu atat mai necugetat, cu cat niciodata eu nu m-am cramponat de putere. […]

Maresalul Ion Antonescu, in fata plutonului de executie (1 iun.1946): ”Spune-i Regelui ca nu plec suparat pe el. Mai mult, spune-i ca ii multumesc ca mi-a dat prilejul sa ma asez cu un minut mai devreme langa martirii Neamului, care au luptat pentru gloria si marirea lui.”